sâmbătă, 5 mai 2012
Decor pustiu
Pamantul este inghetat,aerul inert,fara pic de viata,cerul lipsit de lumina,vantul prefacut,valurile obosite,iar drumul...pustiu.
Pamantul este inghetat si,oricat as dori sa cada o raza asupra lui,cerul este astazi lipsit de lumina.Desi sunt sleita de puteri,iar gatul imi este amortit,nu imi pot controla pleoapele,ce se ridica pentru ca irisul sa se fixeze asupra lui.As avea o pretentie prea mare daca as dori sa zaresc intalnirea amurgului cu rasaritul de luna caci,desi privirea-mi joaca irascibila in cautarea unui licar fad ori stramb,nu gaseste decat crengi leganate de un vant prefacut.El imi brazdeaza manios obrazul,care era odata acoperit de saruturile tale.Sperante fara niciun folos,risipite deodata de un oftat destul de absurd intr-o liniste si mai absurda.Insa cel mai absurd aspect este ca tu spui ca fiintele omenesti au cea mai mare nevoie de liniste si ca,daca nu o pot gasi,o creeaza singuri.Eu nu sunt o fiinta omeneasca.Si astfel,drumul acesta parasit,presarat cu nisip din cel mai fin duce povara tacerii mele,sfasiata deseori de suspine.Ma sting.Nu pot respira caci aerul s-a topit in urma ta.Valurile obosite ne contureaza zadarnic siluetele goale,dar ele nu stiu ca amandoi calatorim separat pe strazi incalcite,ce nu se intalnesc niciodata.
joi, 5 aprilie 2012
All good things come to an end
Am o singura viata si este falsa.Am milioane de vorbe si jumatate din ele sunt false.Imi place sa stiu ca am multi prieteni dar,bineinteles,toti sunt falsi.Tu nu esti la fel ca ceilalti si,totusi,cum poti trai printre atatea lucruri false?
Pana dimineata as avea timp de reflectat in putinele soapte ale noptii,dar nu garantez ca voi reusi.A gandi putin nu inseamna intotdeauna o lipsa,o greseala sau un defect.Alte forte ale sufletului,tinute intr-un spatiu obscur si ascuns de public,se infatiseaza,se fac cunoscute si isi orienteaza scopul spre luarea unei hotarari definitive in ceea ce priveste oamenii astia doi.Cu o oarecare spaima oarba invaluita intr-o liniste surda si destul de adanca ma grabesc sa ajung la un raspuns:"Ce vreau?"O intrebarea atat de simpla din punct de vedere gramatical imi pune piedici,imi alunga somnul,ma descompune simt cu simt si ma transpune intr-un loc al indoielilor.Nu ma sperie perspectiva de a deveni iarasi eu
,ci singuratatea in lume si necomunicarea,ce imi vor diminua sensul vietii.Ipoteza aceasta cade asupra mea ca un fulger,iar el,fara protectia ta,ma va rani.Caci cu tine am descoperit existenta adevarata,am descoperit iubirea alaturi de fericire,fie ea si pentru cateva clipe,dar si suferinta.Tu ai vazut in mine laturi fara cenzura,fara vreo eschivare.In acesti doi ani,singura idee ce m-a inspaimantat a fost ca imi voi lega viata pentru totdeauna de un singur om.Astfel,gandul evadarii era tot mai intens in mine si tu l-ai simtit,la fel cum ai simtit ca sentimentele mele se ascundeau de tine.Dar nu realizam ca tu esti diferit.M-am inselat cand am afirmat ca toti suntem la fel,acum consider ca a fost doar o greseala de judecata,o idee falsa,ce ne-a adus,din pacate,din nou aici."Aici" este provocat si de trufia noastra,pe care nu am stiut niciodata sa o limitam.Oricat as incerca sa iti adun mirosul,imi este imposibil.Acum ma lepad de vise,ma scutur de lumina si astept aparitia norilor.Credeam ca ne-am maturizat,dar nu a fost asa,caci in aceasta seara am exprimat reflectii,vorbe si sentimente in cele mai urate moduri.Ca inainte nu mai poate fi pentru ca nu mai suntem aceiasi.Cand toate se spulbera,acum la final,vreau sa stii ca ai insemnat pentru mine. . .
Pana dimineata as avea timp de reflectat in putinele soapte ale noptii,dar nu garantez ca voi reusi.A gandi putin nu inseamna intotdeauna o lipsa,o greseala sau un defect.Alte forte ale sufletului,tinute intr-un spatiu obscur si ascuns de public,se infatiseaza,se fac cunoscute si isi orienteaza scopul spre luarea unei hotarari definitive in ceea ce priveste oamenii astia doi.Cu o oarecare spaima oarba invaluita intr-o liniste surda si destul de adanca ma grabesc sa ajung la un raspuns:"Ce vreau?"O intrebarea atat de simpla din punct de vedere gramatical imi pune piedici,imi alunga somnul,ma descompune simt cu simt si ma transpune intr-un loc al indoielilor.Nu ma sperie perspectiva de a deveni iarasi eu
,ci singuratatea in lume si necomunicarea,ce imi vor diminua sensul vietii.Ipoteza aceasta cade asupra mea ca un fulger,iar el,fara protectia ta,ma va rani.Caci cu tine am descoperit existenta adevarata,am descoperit iubirea alaturi de fericire,fie ea si pentru cateva clipe,dar si suferinta.Tu ai vazut in mine laturi fara cenzura,fara vreo eschivare.In acesti doi ani,singura idee ce m-a inspaimantat a fost ca imi voi lega viata pentru totdeauna de un singur om.Astfel,gandul evadarii era tot mai intens in mine si tu l-ai simtit,la fel cum ai simtit ca sentimentele mele se ascundeau de tine.Dar nu realizam ca tu esti diferit.M-am inselat cand am afirmat ca toti suntem la fel,acum consider ca a fost doar o greseala de judecata,o idee falsa,ce ne-a adus,din pacate,din nou aici."Aici" este provocat si de trufia noastra,pe care nu am stiut niciodata sa o limitam.Oricat as incerca sa iti adun mirosul,imi este imposibil.Acum ma lepad de vise,ma scutur de lumina si astept aparitia norilor.Credeam ca ne-am maturizat,dar nu a fost asa,caci in aceasta seara am exprimat reflectii,vorbe si sentimente in cele mai urate moduri.Ca inainte nu mai poate fi pentru ca nu mai suntem aceiasi.Cand toate se spulbera,acum la final,vreau sa stii ca ai insemnat pentru mine. . .
sâmbătă, 31 martie 2012
Lupte
Din ce in ce mai putin soare si din ce in ce mai multa tacere intre noi.
Din ce in ce mai mult vant,pe care il chem sa imi mangaie firele de par,sa mi le amestece,sa se joace in ele.Astfel,imi imaginez ca sunt falangele tale,a caror alinare am uitat-o in pustiu.
Dar tu trimiti un vant fierbinte,ce ma biciuie,o dogoare ce-mi arde chipul si ma invaluie in deznadejde.Eu tot astept racoarea demult promisa si fasia de cer multicolora care ma va inveseli.
In atata asteptare,s-a oprit pana si ceasul.Insa nu te bucura,caci,desi timpul sta in asteptare pe cadran,in realitate el nu se opreste niciodata.E substanta din care suntem facuti si poate curge din noi la fel de grabit ca o cascada.
Sufletul mi se zbate ca o fiara intr-o cusca.Ar vrea sa zboare spre cer,spre infinit,dar cusca-i stramta,iar el se izbeste de marginile ascutite.Zgomotul e asurzitor,un zgomot ce musca din mine.In fiecare clipa sper ca nu va continua la nesfarsit,ci zidurile custii se vor slabi incet,incet,se vor rupe,gratiile de fier se vor deschide,iar in el va patrunde gustul libertarii si al fericirii depline.
Dragostea e lupta dintre doua suflete.Gandurile-mi spuneau ca pot invinge.Tu nu ai simtit niciodata ca,renuntand la armele tale,iti va fi mai bine?Cred ca ti s-a mai spus,la fel cum eu am mai auzit de nenumarate ori "Alearga-ti sperantele!".Dar la ce mai este aceasta alergare buna daca deja tu te consideri un invingator?
Din ce in ce mai mult vant,pe care il chem sa imi mangaie firele de par,sa mi le amestece,sa se joace in ele.Astfel,imi imaginez ca sunt falangele tale,a caror alinare am uitat-o in pustiu.
Dar tu trimiti un vant fierbinte,ce ma biciuie,o dogoare ce-mi arde chipul si ma invaluie in deznadejde.Eu tot astept racoarea demult promisa si fasia de cer multicolora care ma va inveseli.
In atata asteptare,s-a oprit pana si ceasul.Insa nu te bucura,caci,desi timpul sta in asteptare pe cadran,in realitate el nu se opreste niciodata.E substanta din care suntem facuti si poate curge din noi la fel de grabit ca o cascada.
Sufletul mi se zbate ca o fiara intr-o cusca.Ar vrea sa zboare spre cer,spre infinit,dar cusca-i stramta,iar el se izbeste de marginile ascutite.Zgomotul e asurzitor,un zgomot ce musca din mine.In fiecare clipa sper ca nu va continua la nesfarsit,ci zidurile custii se vor slabi incet,incet,se vor rupe,gratiile de fier se vor deschide,iar in el va patrunde gustul libertarii si al fericirii depline.
Dragostea e lupta dintre doua suflete.Gandurile-mi spuneau ca pot invinge.Tu nu ai simtit niciodata ca,renuntand la armele tale,iti va fi mai bine?Cred ca ti s-a mai spus,la fel cum eu am mai auzit de nenumarate ori "Alearga-ti sperantele!".Dar la ce mai este aceasta alergare buna daca deja tu te consideri un invingator?
joi, 29 martie 2012
Împreună
Cu fiecare noua postare simt cum trecutul indepartat navaleste cu putere in clipele mele prezente si da la o parte tot ce traiesc acum.
Aici,unde imi duc existenta zi de zi,nu exista prea multa inspiratie.
Aici clipele mele se dilata si lasa loc reflectiilor,viselor,iar timpul meu se transforma in nesfarsit.
Aici in fiecare seara razele apusului cad printre umbrele copacilor pe podea in incrucisari de lumini,iar eu,asezata langa ele,imi odihnesc gandurile neinsemnate,ce-si schimba infatisarea pretutindeni.
Aici ma simt prizoniera si libera,caci locul asta imi da o libertate de care nu eram constienta pana acum ceva vreme.
Aici e o liniste nefireasca,luminata murdar de cele doua becuri slabe,care ma ajuta sa imi intensific starea de melancolie,insa fara ele,noptile ar fi cu siguranta mult mai greu de suportat in pustietatea aceasta.
Aici imi parasesc trupul,imi scot fiinta din intemporal.
Aici ma chinuie sfasietoare dorinte de schimbare si in acelasi timp de revenire la trecut.
Aici devin eu,fara vreo masca.Cele 1000 de chipuri ale mele cu 1000 de imagini si 1000 de forme se transforma-n una,cea cunoscuta numai de noi doua.Temeri obscure,senzatii inspaimantatoare,iluzii stranii,potopuri de lacrimi,destainuiri,izbucniri in hohote de ras.Camera aceasta ma cunoaste cel mai bine.Ea aude,dar nu ma poate trada cu nimic,nu poate vorbi urat despre mine,nu ma judeca si nu ma instraineaza,iar peretii ei,imbracati in albastru si patati de vreme, imi soptesc povesti de mult uitate.Si,desi nu-mi mai doresc,rasuflarea ei ma indeamna sa adulmec pasii trecutului,cand pluteam aiurea prin adierea "dragostei".Pe atunci credeam ca lumea in care ma aflu nu e cea in care mi-as dori sa traiesc,fara sa fiu sigura ca exista vreuna compatibila.Pe atunci doream sa fiu speciala,dar am realizat ca toti suntem la fel.
Si toate acestea pe fundalul unui ticait de ceas vechi,uitat de vreme,ce m-anunta ca e timpul uitarii...
Aici,unde imi duc existenta zi de zi,nu exista prea multa inspiratie.
Aici clipele mele se dilata si lasa loc reflectiilor,viselor,iar timpul meu se transforma in nesfarsit.
Aici in fiecare seara razele apusului cad printre umbrele copacilor pe podea in incrucisari de lumini,iar eu,asezata langa ele,imi odihnesc gandurile neinsemnate,ce-si schimba infatisarea pretutindeni.
Aici ma simt prizoniera si libera,caci locul asta imi da o libertate de care nu eram constienta pana acum ceva vreme.
Aici e o liniste nefireasca,luminata murdar de cele doua becuri slabe,care ma ajuta sa imi intensific starea de melancolie,insa fara ele,noptile ar fi cu siguranta mult mai greu de suportat in pustietatea aceasta.
Aici imi parasesc trupul,imi scot fiinta din intemporal.
Aici ma chinuie sfasietoare dorinte de schimbare si in acelasi timp de revenire la trecut.
Aici devin eu,fara vreo masca.Cele 1000 de chipuri ale mele cu 1000 de imagini si 1000 de forme se transforma-n una,cea cunoscuta numai de noi doua.Temeri obscure,senzatii inspaimantatoare,iluzii stranii,potopuri de lacrimi,destainuiri,izbucniri in hohote de ras.Camera aceasta ma cunoaste cel mai bine.Ea aude,dar nu ma poate trada cu nimic,nu poate vorbi urat despre mine,nu ma judeca si nu ma instraineaza,iar peretii ei,imbracati in albastru si patati de vreme, imi soptesc povesti de mult uitate.Si,desi nu-mi mai doresc,rasuflarea ei ma indeamna sa adulmec pasii trecutului,cand pluteam aiurea prin adierea "dragostei".Pe atunci credeam ca lumea in care ma aflu nu e cea in care mi-as dori sa traiesc,fara sa fiu sigura ca exista vreuna compatibila.Pe atunci doream sa fiu speciala,dar am realizat ca toti suntem la fel.
Si toate acestea pe fundalul unui ticait de ceas vechi,uitat de vreme,ce m-anunta ca e timpul uitarii...
sâmbătă, 10 martie 2012
I can't believe it's ending this way
Dupa-amiaza aceasta insorita se cufunda acum in licarirea trista a amurgului.Incerc sa sting taciunii furiei cu o melodie veche si trista.Asemenea lui,si eu ma cufund in fiinta si ma analizez,ma despic in cele mai mici bucatele si-mi caut cu lupa dorinta.Ratiunea mi se tot impotriveste,dar intr-un final,m-am descis ca astazi trebuie sa ma opresc.
Sa ma intorc la tine ar inseamna sa imi incatusez iarasi impulsurile cu lanturile nevazute ale unei existente monotone si prea linistite.Insa mi-e teama de singuratate,de gol si de faptul ca prezenta mea nu este de ajuns.Imi este extrem de greu sa imi creez urmatoarea clipa,caci mi-e frica de un esec greu de indurat.Stiu ca pentru tine a fost dificil sa inveti tacerea.As fi vrut sa te invat eu,dar astazi m-ai alungat.Simteam cum sufletul imi era izbit de colturi dureroase.Acum s-a rupt si parti din el s-au risipit.Ajuta-ma sa le adun,dar fara vorbe.Nu mai vreau cuvintele tale,caci ele ma vor imbata si voi uita...
Sa ma intorc la tine ar inseamna sa imi incatusez iarasi impulsurile cu lanturile nevazute ale unei existente monotone si prea linistite.Insa mi-e teama de singuratate,de gol si de faptul ca prezenta mea nu este de ajuns.Imi este extrem de greu sa imi creez urmatoarea clipa,caci mi-e frica de un esec greu de indurat.Stiu ca pentru tine a fost dificil sa inveti tacerea.As fi vrut sa te invat eu,dar astazi m-ai alungat.Simteam cum sufletul imi era izbit de colturi dureroase.Acum s-a rupt si parti din el s-au risipit.Ajuta-ma sa le adun,dar fara vorbe.Nu mai vreau cuvintele tale,caci ele ma vor imbata si voi uita...
luni, 5 martie 2012
Şi...
Si nu stiu de ce avem atata vreme pentru ura cand viata nu-i decat o picatura intre acest moment si urmatorul si nu stiu de ce nu iubim,noi,care atat de repede murim.
Si ma gandesc ca nu am fost decat doi calatori cu trenul,ce n-au putut calatori impreuna si fiecare a coborat in cate-o gara.Si-atunci am lasat doar un bagaj-iubirea,ce-o regasesc pe aceeasi etajera,pe care am lasat-o acum 3 ani.Prafuita si deteriorata,dar inca vie aici,in mine,caci vechiul leac al ei- uitarea-i tare lunga si-i numai pentru cei puternici.
Si stiu ca n-am fost decat o picatura de ploaie in palma ta,ce s-a evaporat intr-o clipita,dar in acelasi timp o vesnicie.Ma zbateam si respiram otrava si incercam sa ma regasesc...
Iar eu cu parul rascolit de vant te cautam necontenit,gerul-mi brazda fata si ma trezeam intunecata.
Acum...ma doare tot ce-a fost si nu mai este...sau tot ce n-a fost si continua sa nu existe.
Si ma gandesc ca nu am fost decat doi calatori cu trenul,ce n-au putut calatori impreuna si fiecare a coborat in cate-o gara.Si-atunci am lasat doar un bagaj-iubirea,ce-o regasesc pe aceeasi etajera,pe care am lasat-o acum 3 ani.Prafuita si deteriorata,dar inca vie aici,in mine,caci vechiul leac al ei- uitarea-i tare lunga si-i numai pentru cei puternici.
Si stiu ca n-am fost decat o picatura de ploaie in palma ta,ce s-a evaporat intr-o clipita,dar in acelasi timp o vesnicie.Ma zbateam si respiram otrava si incercam sa ma regasesc...
Iar eu cu parul rascolit de vant te cautam necontenit,gerul-mi brazda fata si ma trezeam intunecata.
Acum...ma doare tot ce-a fost si nu mai este...sau tot ce n-a fost si continua sa nu existe.
vineri, 2 martie 2012
I am back
Toate revenirile pe blog sunt asemanatoare si debuteaza astfel: „Nu am mai scris de ceva vreme....”
As incepe si eu cu aceste cuvinte,dar sunt deja prea banale si nu vreau sa fiu patetica.
Eu doar voi incerca sa adun trecutul si sa il transport din ce in ce mai mult in prezent.
Am fost desteptata de Roxana si cu ajutorul unei melodii vechi, in care imi inecam suferintele de pe vremea cand aveam 13,14 ani,am purces in a-mi potoli dorul de a gadila tastatura. Sunt aici,asezata in fata ei si a propriei mele frustarari si nu mai pot simti nimic puternic. Niciun imbold nu isi face aparitia pentru a ma determina sa-mi expun gandurile,trairile emotionale...
Nu am mai facut-o de mult pentru ca nu am mai avut muza. Cu mare usurinta sau cel putin asa vreau sa credeti, am sugrumat-o. Te-am omorat in nenunmarate randuri,dar chipul tau inca era viu,inima inca te simtea si se rascolea,la fel cum o faceau trupul si simturile mele. Erau atatea cuvinte nerostite si priviri aruncate prin geamuri sparte,fumurii si totusi focul inca mistuia...
Pe atunci nu eram decat un copil jalnic ce se ineca in iluzii,ce se agata de orice farama de speranta ca intr-o zi va fi alaturi de tine,de el sau de celalalt. Tacuta,am inchis ochii-ntunecati de gol,am rupt din mine si m-am retras dezvelita de sentimente. Mi-a fost atat de frig...si incercam sa ma imbrac cu mine insami,dar zadarnic incercam. Si cat ma complicam,imi razvrateam sufletul,voiam sa par ceea ce nu eram...cat sufeream in cautare,cat muream in asteptare,alergam in visare si primeam nepasare. Imi placea sa cred ca imi vorbeai,ca imi sopteai cuvinte mute,ca imi puneai un infinit de intrebari si eu iti dadeam la fel de multe raspunsuri. Am indraznit sa inchid intr-o cutie ramasitele unor zile care nu au avut curajul sa existe. Din starea de exaltare pe care mi-o provocai cand ma priveai a mai ramas doar un contur vag impreuna cu un zambet fad,secat. Desi atunci ma simteam ca mergand pe o sarma,acum am reusit sa imi creez o cale pe un fagas numit speranta.
Mi-a luat ceva timp pentru a ma acoperi,m-am ascuns printre fum si nori si iata-ma acum destul de schimbata,cu alte visuri,idealuri,ganduri si stari,dar cu acelasi obicei urat de a-mi roade unghiile de stres ca nu pot scrie cum o faceam inainte.
As incepe si eu cu aceste cuvinte,dar sunt deja prea banale si nu vreau sa fiu patetica.
Eu doar voi incerca sa adun trecutul si sa il transport din ce in ce mai mult in prezent.
Am fost desteptata de Roxana si cu ajutorul unei melodii vechi, in care imi inecam suferintele de pe vremea cand aveam 13,14 ani,am purces in a-mi potoli dorul de a gadila tastatura. Sunt aici,asezata in fata ei si a propriei mele frustarari si nu mai pot simti nimic puternic. Niciun imbold nu isi face aparitia pentru a ma determina sa-mi expun gandurile,trairile emotionale...
Nu am mai facut-o de mult pentru ca nu am mai avut muza. Cu mare usurinta sau cel putin asa vreau sa credeti, am sugrumat-o. Te-am omorat in nenunmarate randuri,dar chipul tau inca era viu,inima inca te simtea si se rascolea,la fel cum o faceau trupul si simturile mele. Erau atatea cuvinte nerostite si priviri aruncate prin geamuri sparte,fumurii si totusi focul inca mistuia...
Pe atunci nu eram decat un copil jalnic ce se ineca in iluzii,ce se agata de orice farama de speranta ca intr-o zi va fi alaturi de tine,de el sau de celalalt. Tacuta,am inchis ochii-ntunecati de gol,am rupt din mine si m-am retras dezvelita de sentimente. Mi-a fost atat de frig...si incercam sa ma imbrac cu mine insami,dar zadarnic incercam. Si cat ma complicam,imi razvrateam sufletul,voiam sa par ceea ce nu eram...cat sufeream in cautare,cat muream in asteptare,alergam in visare si primeam nepasare. Imi placea sa cred ca imi vorbeai,ca imi sopteai cuvinte mute,ca imi puneai un infinit de intrebari si eu iti dadeam la fel de multe raspunsuri. Am indraznit sa inchid intr-o cutie ramasitele unor zile care nu au avut curajul sa existe. Din starea de exaltare pe care mi-o provocai cand ma priveai a mai ramas doar un contur vag impreuna cu un zambet fad,secat. Desi atunci ma simteam ca mergand pe o sarma,acum am reusit sa imi creez o cale pe un fagas numit speranta.
Mi-a luat ceva timp pentru a ma acoperi,m-am ascuns printre fum si nori si iata-ma acum destul de schimbata,cu alte visuri,idealuri,ganduri si stari,dar cu acelasi obicei urat de a-mi roade unghiile de stres ca nu pot scrie cum o faceam inainte.
luni, 26 iulie 2010
Ei doi
Fara amintiri,ci doar lucruri contemplate si astazi cu un sentiment de neliniste ca totusi s-ar fi putut sa nu aiba loc.
Si pentru prima oara a lasat ploaia sa verse lacrimile in locul ei.Nu o intreba cum a reusit caci nici ea nu-si poate explica.Mai mult de jumatate din ceasurile petrecute cu el vrea sa le ingroape.Ce-i drept,dureaza ceva mai mult,insa se simte in stare sa treaca peste.
Dar cand respiratia lui s-a izbit de buzele ei reci si a inceput sa-i simta inima langa corpul prea alb,gandul i-a luat-o razna.Cu privirea putin dusa,i-a zarit ochii verzi pe care altadata ii admira minute intregi.Limbile ceasului au incremenit,iar mintea-i incarcata cu ganduri impletite s-a ratacit.I-a privit buzele palide,al caror contur se mai zarea foarte putin.In clipa urmatoare a simtit un fior ce-i imbata buzele muscate de emotie.Miscare brusca si in urechea dreapta s-a auzit:"Te iubesc..."De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este,de fiecare data,cel pe care asteptam sa-l auzim?Nu a fost el primul care a rostit aceste vorbe si totusi cand le-a spus,a parut un salbatic ce tocmai a descoperit doua cuvinte,dorind sa le venereze.Atunci ea s-a intors,inghitind in sec, miscandu-si tremurandele falange intr-un joc ametitor,si a raspuns pe un ton scazut,sugrumat:"N-a murit nimeni de iubire neimpartasita."A ascuns aceste cuvinte in captuseala hainei. Le-a scos acum afara, ca un hot de bijuterii care-si admira prada atunci cand nu-l vede nimeni.Si totusi nu a lasat lacrimile sa ii mangaie fata.Dar gata.Nu mai vorbeste despre asta.Nu doreste sa incalce pactul cu ploaia...
Si pentru prima oara a lasat ploaia sa verse lacrimile in locul ei.Nu o intreba cum a reusit caci nici ea nu-si poate explica.Mai mult de jumatate din ceasurile petrecute cu el vrea sa le ingroape.Ce-i drept,dureaza ceva mai mult,insa se simte in stare sa treaca peste.
Dar cand respiratia lui s-a izbit de buzele ei reci si a inceput sa-i simta inima langa corpul prea alb,gandul i-a luat-o razna.Cu privirea putin dusa,i-a zarit ochii verzi pe care altadata ii admira minute intregi.Limbile ceasului au incremenit,iar mintea-i incarcata cu ganduri impletite s-a ratacit.I-a privit buzele palide,al caror contur se mai zarea foarte putin.In clipa urmatoare a simtit un fior ce-i imbata buzele muscate de emotie.Miscare brusca si in urechea dreapta s-a auzit:"Te iubesc..."De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este,de fiecare data,cel pe care asteptam sa-l auzim?Nu a fost el primul care a rostit aceste vorbe si totusi cand le-a spus,a parut un salbatic ce tocmai a descoperit doua cuvinte,dorind sa le venereze.Atunci ea s-a intors,inghitind in sec, miscandu-si tremurandele falange intr-un joc ametitor,si a raspuns pe un ton scazut,sugrumat:"N-a murit nimeni de iubire neimpartasita."A ascuns aceste cuvinte in captuseala hainei. Le-a scos acum afara, ca un hot de bijuterii care-si admira prada atunci cand nu-l vede nimeni.Si totusi nu a lasat lacrimile sa ii mangaie fata.Dar gata.Nu mai vorbeste despre asta.Nu doreste sa incalce pactul cu ploaia...
duminică, 10 ianuarie 2010
marți, 5 ianuarie 2010
Cand tu taci...
Niciodata nu stiu ce asculti,ce gandesti,ce iti doresti cand taci.Ochii mei te privesc si au cazut in genunchi.S-au umplut de apa,dar tu taci...Intre noi este vid si uitare si frig doar atunci cand taci si asta se intampla des,foarte des.Nori-n casa au cazut,ceasul in gol a batut fiindca taci.Nici nu stii cat ma doare.Poate in mine ai fugit,ca o rana in cutit...Vino sa te invat sa vorbesti,sa imi spui ce vreau sa aud.Esti insuportabil,insa nu iti pasa.Tu taci.Lasa-ma,te rog,sa vad in,nu prin tine.Ti-as mai povesti,dar mi-e frica...ai sa taci.Nu cunosc nimic din tine,nu pot vedea prin ochii aia presarati cu ura.Ninge a despartire si tu taci.Te intreb de ce fulgii vin cu o asemenea nenorocire si tu ce faci,ma?Taci,bineinteles...Nu ma lamuresti asa.Ma omori,ma,cand faci asta!Ce spui?Ramanem amici?Mai bine taci.
luni, 21 decembrie 2009
Nothing lasts forever
Arunc o privire la oamenii din jur,vad in ce hal sunt si ma gandesc la faptul ca poate si eu sunt la fel.
Caut fericirea,o alerg si ma impiedic.
Ma gandesc sa schimb ceva,incerc si apoi ma opresc brusc.
Cultiv vise,ele cresc si apoi ma trezesc la realitate.
Sunt nevoita sa zambesc,o fac si apoi incetez.
Imi spal sufletul de namol,ramane curat un timp si mi-l murdariti again.
Incep sa citesc o carte,rasfoiesc cateva pagini si apoi o inchid.
Privesc patul,ma indrept spre el si ma razgandesc.
Ma intorc sa imi astern ganduri,inspiratia se aprinde si se stinge.
Gadil tastatura,o sufoc si apoi moare.
Moare cum o fac si sentimentele mele fata de lume,de voi,de viata.
Am scris cumva de mai mult de doua ori despre un lucru vesel,despre fericire si cum am atins-o?
Caut fericirea,o alerg si ma impiedic.
Ma gandesc sa schimb ceva,incerc si apoi ma opresc brusc.
Cultiv vise,ele cresc si apoi ma trezesc la realitate.
Sunt nevoita sa zambesc,o fac si apoi incetez.
Imi spal sufletul de namol,ramane curat un timp si mi-l murdariti again.
Incep sa citesc o carte,rasfoiesc cateva pagini si apoi o inchid.
Privesc patul,ma indrept spre el si ma razgandesc.
Ma intorc sa imi astern ganduri,inspiratia se aprinde si se stinge.
Gadil tastatura,o sufoc si apoi moare.
Moare cum o fac si sentimentele mele fata de lume,de voi,de viata.
Am scris cumva de mai mult de doua ori despre un lucru vesel,despre fericire si cum am atins-o?
vineri, 20 noiembrie 2009
Deschide noaptea
S-a terminat si cu lumina...Asculta linistea.Topeste cerul.Priveste infinitul.Ingheata durerea.Cutremura inima.Ascunde tristetea.Scurge lumina.Respira iubirea.Inghite fumul.Descopera viata.Goleste ura.Trezeste somnul.Tatueaza sarutul.Adoarme ziua.Misca stelele.Fierbe zapada.Rupe tacerea.Pierde memoria.Canta dragostea.Zboara usor.Alearga fericirea.Deghizeaza durerea.Arde frigul.E insuportabil.
Da muzica mai tare si simte cum ii patrunde in buricele degetelor,ii strapunge unghiile si urca pe sub piele,pe cele zece alei.Ii amorteste sufletul si i-l imbata.
Da muzica mai tare si simte cum ii patrunde in buricele degetelor,ii strapunge unghiile si urca pe sub piele,pe cele zece alei.Ii amorteste sufletul si i-l imbata.
duminică, 1 noiembrie 2009
Vii?
Hai sa ratacim,sa umplem strazi,sa stingem lumini si sa uitam…
Hai sa limpezim pamantul,sa omoram amintirile…
Ce zici? Nu putem trai fara amintiri?
Ba putem…asta daca le dam delete doar celor ce au format gardul care ne desparte.
Hai sa luam o bricheta,sa dam foc masinilor.
Hai sa luam o tigara,sa ardem copacii.
Hai sa luam un spray,sa coloram lumea.Sa fie negru.
As rupe tacerea,as sfasia-o,dar simt ca nu am putere sa scot un tipat.
Hai sa fumam iarba,sa bem lumina,sa acoperim luna,sa o adormim.
Hai cu mine sa calcam cerul,sa spargem stele si cu ele sa lovim in pietre,in lume,in gardul ala care se transforma in zid…Cu praful de la ele ne putem droga.
Amortim,inghetam,degeram,plangem,inecam,tragem pe nas speranta,savuram linistea.
Dezbracam privirile incet,pana le golim de tot,pana le facem sa tremure,sa se umple de lacrimi.
Ti-am zis cat de mult imi plac ochii tai?
Aruncam ura in lac,ne uitam cum se scufunda si apoi iese iar la suprafata.Pe tine nu te enerveaza?Hai sa prindem o ancora de ea.
Arunc haine tatuate cu parfumul tau in namol.
Arunci cu namol in hainele mele tatuate cu parfumul tau si…in mine.
Fara mila,fara iubire,fara sa gandesti.
Scrumezi tigara pe clipele alea si stergi praful cu sentimentul ala…
Dar…
Uitam,uitam,uitam.
Hai sa limpezim pamantul,sa omoram amintirile…
Ce zici? Nu putem trai fara amintiri?
Ba putem…asta daca le dam delete doar celor ce au format gardul care ne desparte.
Hai sa luam o bricheta,sa dam foc masinilor.
Hai sa luam o tigara,sa ardem copacii.
Hai sa luam un spray,sa coloram lumea.Sa fie negru.
As rupe tacerea,as sfasia-o,dar simt ca nu am putere sa scot un tipat.
Hai sa fumam iarba,sa bem lumina,sa acoperim luna,sa o adormim.
Hai cu mine sa calcam cerul,sa spargem stele si cu ele sa lovim in pietre,in lume,in gardul ala care se transforma in zid…Cu praful de la ele ne putem droga.
Amortim,inghetam,degeram,plangem,inecam,tragem pe nas speranta,savuram linistea.
Dezbracam privirile incet,pana le golim de tot,pana le facem sa tremure,sa se umple de lacrimi.
Ti-am zis cat de mult imi plac ochii tai?
Aruncam ura in lac,ne uitam cum se scufunda si apoi iese iar la suprafata.Pe tine nu te enerveaza?Hai sa prindem o ancora de ea.
Arunc haine tatuate cu parfumul tau in namol.
Arunci cu namol in hainele mele tatuate cu parfumul tau si…in mine.
Fara mila,fara iubire,fara sa gandesti.
Scrumezi tigara pe clipele alea si stergi praful cu sentimentul ala…
Dar…
Uitam,uitam,uitam.
marți, 27 octombrie 2009
Urasc filmele
Lung/scurt metraj.
Durere muta.
Nu mai vrei sa ma cunosti.
Film rulat repede.
Titlu nepotrivit.
Actori putini.
Protagonisti patetici.
Moarte e şi-n mine, moartea e în noi.
Tema neinteleasa.
Iubire?
Nu exista acum.
Cantec prost.
Alexandrina Hristov - Noi doi.
Telespectatori-0.
Fara traducere.
Actiune,drama,romance.
Generic scurt.
Caseta se sparge.
Filmul se rupe.
Obiectiv in ceata.
Buton de aprindere stricat.
Nu am apucat sa il vad bine.
Sa derulam?
Nu! Fara amintiri.
Trecut incarcerat.
Se poate visa.
Nu pui visul intr-o caseta.
Doua serii. Una privata,ascunsa de lume.
Pauza de 14 zile.Mult?
Dor?
Ce este frumos aici?
Ca inghet pe zi ce trece mai mult?
O sa ajung un cub de gheata fara bratele tale.
Exagerare.
Prea multe puncte?
E frumos ca ne-am batut joc de noi?
Vreau dincolo.
Fericirea e un lucru marunt.
E o aripa care vibreaza…
Un pitic ce danseaza.
Si piticul a murit.
Durere muta.
Nu mai vrei sa ma cunosti.
Film rulat repede.
Titlu nepotrivit.
Actori putini.
Protagonisti patetici.
Moarte e şi-n mine, moartea e în noi.
Tema neinteleasa.
Iubire?
Nu exista acum.
Cantec prost.
Alexandrina Hristov - Noi doi.
Telespectatori-0.
Fara traducere.
Actiune,drama,romance.
Generic scurt.
Caseta se sparge.
Filmul se rupe.
Obiectiv in ceata.
Buton de aprindere stricat.
Nu am apucat sa il vad bine.
Sa derulam?
Nu! Fara amintiri.
Trecut incarcerat.
Se poate visa.
Nu pui visul intr-o caseta.
Doua serii. Una privata,ascunsa de lume.
Pauza de 14 zile.Mult?
Dor?
Ce este frumos aici?
Ca inghet pe zi ce trece mai mult?
O sa ajung un cub de gheata fara bratele tale.
Exagerare.
Prea multe puncte?
E frumos ca ne-am batut joc de noi?
Vreau dincolo.
Fericirea e un lucru marunt.
E o aripa care vibreaza…
Un pitic ce danseaza.
Si piticul a murit.
luni, 5 octombrie 2009
They are dead
Au murit zilele in care noptile mele erau albe si pline.Au inviat somnul si goliciunea.Ma leaga.Totu-i secat,alb,liber...Nu e nici macar un firicel de fum sau un strop de cola,o muzica buna,o poza tare ori un gand aiurea de a iesi.A murit odata cu minusculul vis implinit.
Hainele subtiri au pierit in sifonierul albastru,iar asternutul s-a ingreunat.Un cearsaf,o patura,o lacrima.Si asta-i pentru ca aproape orice lucru vesel pe care il faceam a murit din vina toamnei.Halal emotie de toamna...Mai e cerul care te-a alungat si el chiar plange cu zilele...si se infurie si varsa si mai mult si se linisteste si ma plictiseste.Stropii sunt gratii,pamantul e plin cu smoala.Un singur drum mai e curat,drumul spre chin.
A murit inspiratia,a inviat pentru cateva momente si va muri peste alte cateva clipe.S-a dus curatenia de pe pervaz.
E incarcat de praf si se ineaca din ce in ce mai mult in panze la fel ca sufletul meu.
Acum,intr-adevar respir toamna prin toti porii mei.
Hainele subtiri au pierit in sifonierul albastru,iar asternutul s-a ingreunat.Un cearsaf,o patura,o lacrima.Si asta-i pentru ca aproape orice lucru vesel pe care il faceam a murit din vina toamnei.Halal emotie de toamna...Mai e cerul care te-a alungat si el chiar plange cu zilele...si se infurie si varsa si mai mult si se linisteste si ma plictiseste.Stropii sunt gratii,pamantul e plin cu smoala.Un singur drum mai e curat,drumul spre chin.
A murit inspiratia,a inviat pentru cateva momente si va muri peste alte cateva clipe.S-a dus curatenia de pe pervaz.
E incarcat de praf si se ineaca din ce in ce mai mult in panze la fel ca sufletul meu.
Acum,intr-adevar respir toamna prin toti porii mei.
joi, 10 septembrie 2009
Nu ma lasa!
Ma dezmembrez incet,dureros...Gandurile mele se ciocnesc intre ele,se lupta,se sfasie,se inghit unele pe altele.Am chef de scris,de plans,de prostie,visare,trezire,durere,iubire,evadare,chitara,dor,amintire...Nu veau sa se termine,sa ajung la inchisoare si sa ma omoare.Vreau sa dorm,sa te visez,sa te am aici,sa ma faci sa zambesc si sa nu mai pleci.Nu ma inchide,intrista,lega,obliga.Si cu toate ca nu am nimic de povestit despre timpul petrecut impreuna,sa stii ca imi va fi dor de tine,de libertate!Nu pleca,vara!
joi, 27 august 2009
Cuffs
Criminalul a comis inca un delict,fara ca nimeni sa il prinda.Probabil tocmai maine seara se va rezolva si va incremeni impreuna cu cerul.S-ar putea ca in scurt timp sa scap de el.
Stau pe un scaun care te asurzeste imediat ce il misti si incerc sa ghicesc tastele in aceasta lumina murdara,vanata.Incerc sa respir,dar cu greu reusesc.Siroaiele de lacrimi nu ma lasa,ma tin captiva.Incerc sa caut telecomanda pentru a mai vedea ceva din ceremonia de la Los Angeles,dar parca tot s-a intors impotriva mea,parca pana si amarata aia de telecomanda veche cu butoane fluorescente se ascunde de mine,incercand si ea sa ma sece impreuna cu caldura asta infernala.Si dupa cum spuneam, tot universul conspira la sufocarea mea,inclusiv durerea asta de burta aproape insuportabila.Sunt intr-o batalie chiar si cu tastatura.Pur si simplu nu mai pot scrie nici macar un cuvant fara a tasta backspace.Ah,ce as rataci acum pe strazi!
Si…cerul s-a dezlantuit iar astazi.Stropii de ploaie inghetasera si loveau cu putere pamantul ars.Suna ca o mitraliera.Dupa un ceas,norii au fugit.Linistea a domnit.Apusul si-a filtrat iar toata agonia prin fereastra mea,schitand trei dreptunghiuri de lumina portocalie pe parchetul meu putin decolorat.
Am uitat de mult gustul bucuriei si asta ma nelinisteste.Mi-e pofta de o iesire de-aia nebuneasca impreuna cu toata gasca.Mai tineti minte?”Vine primavara cu alaiul ei de flori… ”sau”Si ce daca e vant/Si ce daca sunt ploi?”Simt ca ma ratacesc,imi dau seama ca spun foarte prost o suma de lucruri.Intotdeauna vorbesc mult.Dar daca vorbesc sau scriu,timpul trece mai usor.Vreau ca cineva sa ma asculte.Acum, voi lasa rabla sa se odihneasca,voi cauta nervoasa “automata” si voi trezi televizorul pentru cateva ore bune,timp in care ma voi rostogoli prin pat si voi asfixia perna.Voi adormi…
Stau pe un scaun care te asurzeste imediat ce il misti si incerc sa ghicesc tastele in aceasta lumina murdara,vanata.Incerc sa respir,dar cu greu reusesc.Siroaiele de lacrimi nu ma lasa,ma tin captiva.Incerc sa caut telecomanda pentru a mai vedea ceva din ceremonia de la Los Angeles,dar parca tot s-a intors impotriva mea,parca pana si amarata aia de telecomanda veche cu butoane fluorescente se ascunde de mine,incercand si ea sa ma sece impreuna cu caldura asta infernala.Si dupa cum spuneam, tot universul conspira la sufocarea mea,inclusiv durerea asta de burta aproape insuportabila.Sunt intr-o batalie chiar si cu tastatura.Pur si simplu nu mai pot scrie nici macar un cuvant fara a tasta backspace.Ah,ce as rataci acum pe strazi!
Si…cerul s-a dezlantuit iar astazi.Stropii de ploaie inghetasera si loveau cu putere pamantul ars.Suna ca o mitraliera.Dupa un ceas,norii au fugit.Linistea a domnit.Apusul si-a filtrat iar toata agonia prin fereastra mea,schitand trei dreptunghiuri de lumina portocalie pe parchetul meu putin decolorat.
Am uitat de mult gustul bucuriei si asta ma nelinisteste.Mi-e pofta de o iesire de-aia nebuneasca impreuna cu toata gasca.Mai tineti minte?”Vine primavara cu alaiul ei de flori… ”sau”Si ce daca e vant/Si ce daca sunt ploi?”Simt ca ma ratacesc,imi dau seama ca spun foarte prost o suma de lucruri.Intotdeauna vorbesc mult.Dar daca vorbesc sau scriu,timpul trece mai usor.Vreau ca cineva sa ma asculte.Acum, voi lasa rabla sa se odihneasca,voi cauta nervoasa “automata” si voi trezi televizorul pentru cateva ore bune,timp in care ma voi rostogoli prin pat si voi asfixia perna.Voi adormi…
miercuri, 26 august 2009
Bye-bye,ugly thing !
Chiar nu iti simteam lipsa,cu toate ca ma gandeam ca am sa te reintalnesc in curand.M-ai ametit cu chipul tau plin de riduri si m-ai infiorat cu ochii tai mari si plini de ura,gata sa o transformi in stropi si sa o versi.
Ai navalit peste mine si ai vrut sa ma faci una cu pamantul,sa ma lipesti de pietrele grele,sa imi turtesti inima si sa o adancesti cat mai mult in pamant.I-ai luminat,i-ai asurzit cu zgomotele acelea produse de ciocniri,le-ai facut parul sa li se ridice si i-ai alungat cat ai putut tu de repede.Pur si simplu te-ai cufundat in crengi si ai lovit negreala de pe jos cu tot ce o atingea.
De ce ai venit daca eu nu te-am chemat?
Sau asta-i un drum vechi pe care nu ti-l poti scoate din minte?
Nu reusesti sa il ocolesti?
Dar daca stau sa ma gandesc mai bine ,acum nu m-ai omorat cum ai facut-o alte dati.
Asta pentru ca o s-o faci maine?
Stii ce...du-te!
Du-te si stropeste-l pe el.Ia vantul cu tine si tot nisipul.Inteapa-i ochii,ineaca-i sa nu te mai vada,sa nu ma mai vada,sa nu o mai vada.Povesteste-i si despre mine...
Ai navalit peste mine si ai vrut sa ma faci una cu pamantul,sa ma lipesti de pietrele grele,sa imi turtesti inima si sa o adancesti cat mai mult in pamant.I-ai luminat,i-ai asurzit cu zgomotele acelea produse de ciocniri,le-ai facut parul sa li se ridice si i-ai alungat cat ai putut tu de repede.Pur si simplu te-ai cufundat in crengi si ai lovit negreala de pe jos cu tot ce o atingea.
De ce ai venit daca eu nu te-am chemat?
Sau asta-i un drum vechi pe care nu ti-l poti scoate din minte?
Nu reusesti sa il ocolesti?
Dar daca stau sa ma gandesc mai bine ,acum nu m-ai omorat cum ai facut-o alte dati.
Asta pentru ca o s-o faci maine?
Stii ce...du-te!
Du-te si stropeste-l pe el.Ia vantul cu tine si tot nisipul.Inteapa-i ochii,ineaca-i sa nu te mai vada,sa nu ma mai vada,sa nu o mai vada.Povesteste-i si despre mine...
vineri, 17 iulie 2009
Framantare
Se crapa de ziua si ochii mei refuza sa se inchida.Inca nu vor sa amorteasca,sa se amageasca cu imaginea ta putin neclara si cu basme stupide.Prefera sa priveasca monitorul vechi in locul filmelor de proasta calitate cu un scenariu si mai prost ce nu poate deveni niciodata realitate.De data asta vor sa il futa.Orice lucru are o limita.Prefera sa se mai rocoreasca putin,sa lase aerul rece de afara sa le inece irisul.Daca as putea, as sta mereu treaza numai sa nu te vad venind spre mine cu zambetul ala al tau care ma innebuneste.Mi-as infige spinii trandafirilor in ochi,mi-as astupa urechile cu petalele si mi-as strapunge inima cu grengile lor,sa moara,sa crape,sa sangereze,sa uite...Mi-as lovi buzele cu maracini sa le iau orice urma de dorinta.Mi-as imbata creierul cu suc,sa-l inund,sa uite si el.Urasc sa ma trezesc brusc din iluzia asta pe cat de frumoasa pe atat de neadevarata.Urasc sa uit anumite amanunte si apoi sa ma straduiesc sa mi le amintesc.Toate lucrurile astea stupide ma scot din minti,ca si tastele...De ce tocmai trandafiri?Te las pe tine sa te gandesti si poate apoi imi raspunzi...
vineri, 3 iulie 2009
A trezi o amintire
Si iar mi-am scos caietul si am inceput sa citesc acele cateva lucruri scrise pe timp de un an...
Ma pierd printre filele arse la 1 noaptea cu bricheta pe covorul bineinteles, albastru din camera mea albastra...printre hieroglife,mazgalituri cu pixurile furate,imprumutate,rupte.
Ma tai prin liniile trasate peste cuvinte gresite,urat scrise sau doar niste simple linii trase de draci.
Ma ascund printre randurile sau portiunile de randuri dintre cuvinte,litere,propozitii,fraze,versuri,compuneri...ok,fara litere ca nu am loc pe acolo.
Patinez pe versurile amintirilor scrise inclinat.
pasesc cu grija pe punctele de suspensie,ca nu cumva sa cad pe alt rand,ca nu cumva sa ranesc alte cuvinte,sa nu le pocesc,sa nu le mutilez.
Sunt atenta sa nu cad nici in plasele facute din patratele,unele imbracate cu cerneala,iar altele nud.
Imi schimb starea de spirit la intalnirea fiecarui emoticon pus,uneori fara nicio logica.
Cant.
Ma odihnesc in padure...ba nu ca locul asta a inceput sa imi displaca.Not.Not.Not
Cobor usor pe coada R-ului ,dar de fiecare ma impiedic de nenorocitul ala de punct...deja am facut cateva vanatai pe picioare .
Trec repede pe langa figura aia geometrica si peste lectia la istorie ca nu cumva sa imi strice calatoria,care apropo,se apropie de sfarsit .
Mai sar putin pe caciulile unor litere,pe niste cratime,semne de intrebare .
Incerc sa imi astampar lacrimile la intalnirea unor citate .
Revin pe scaun si inchid caietul,sperand ca o sa il pastrez si sa il revad atunci cand voi fi deja batrana,cu pensia de mult timp bagata in vene de nepoti.
Atunci VOI sti sigur ca nu o sa mor singura...
Ma pierd printre filele arse la 1 noaptea cu bricheta pe covorul bineinteles, albastru din camera mea albastra...printre hieroglife,mazgalituri cu pixurile furate,imprumutate,rupte.
Ma tai prin liniile trasate peste cuvinte gresite,urat scrise sau doar niste simple linii trase de draci.
Ma ascund printre randurile sau portiunile de randuri dintre cuvinte,litere,propozitii,fraze,versuri,compuneri...ok,fara litere ca nu am loc pe acolo.
Patinez pe versurile amintirilor scrise inclinat.
pasesc cu grija pe punctele de suspensie,ca nu cumva sa cad pe alt rand,ca nu cumva sa ranesc alte cuvinte,sa nu le pocesc,sa nu le mutilez.
Sunt atenta sa nu cad nici in plasele facute din patratele,unele imbracate cu cerneala,iar altele nud.
Imi schimb starea de spirit la intalnirea fiecarui emoticon pus,uneori fara nicio logica.
Cant.
Ma odihnesc in padure...ba nu ca locul asta a inceput sa imi displaca.Not.Not.Not
Cobor usor pe coada R-ului ,dar de fiecare ma impiedic de nenorocitul ala de punct...deja am facut cateva vanatai pe picioare .
Trec repede pe langa figura aia geometrica si peste lectia la istorie ca nu cumva sa imi strice calatoria,care apropo,se apropie de sfarsit .
Mai sar putin pe caciulile unor litere,pe niste cratime,semne de intrebare .
Incerc sa imi astampar lacrimile la intalnirea unor citate .
Revin pe scaun si inchid caietul,sperand ca o sa il pastrez si sa il revad atunci cand voi fi deja batrana,cu pensia de mult timp bagata in vene de nepoti.
Atunci VOI sti sigur ca nu o sa mor singura...
vineri, 26 iunie 2009
Top 10 criminali
1.prietenii in care am crezut
2.baiatul la care am tinut atata timp
3.parintii
4.oamenii care si-au batut joc de mine
5.scoala
6.banii de care am nevoie
7.persoanele care mi-au spulberat visele
8.netul
9.vremea
10.Caracal
2.baiatul la care am tinut atata timp
3.parintii
4.oamenii care si-au batut joc de mine
5.scoala
6.banii de care am nevoie
7.persoanele care mi-au spulberat visele
8.netul
9.vremea
10.Caracal
joi, 25 iunie 2009
Fucking bored
Vreau sa evadez,sa cumpar un bilet si sa pornesc la drum.
Care drum?
Nu stiu.
Ploaia incepe sa imi displaca.
Eu incep sa te uit.
Frunzele incep sa se rupa.
Vantul, sa loveasca.
Tunetul, sa te trazneasca.
Crengile, sa trosneasca.
Norii, sa se ciocneasca.
Ploaia, sa te urmareasca.
Luminile, sa se opreasca.
Lumea, sa se grabeasca.
Stropii ,sa se topeasca.
Baltile, sa se inmulteasca.
Apele, sa creasca.
Masinile, sa innebuneasca.
Totul ,sa se innegreasca.
Ea, sa te doreasca.
Care drum?
Nu stiu.
Ploaia incepe sa imi displaca.
Eu incep sa te uit.
Frunzele incep sa se rupa.
Vantul, sa loveasca.
Tunetul, sa te trazneasca.
Crengile, sa trosneasca.
Norii, sa se ciocneasca.
Ploaia, sa te urmareasca.
Luminile, sa se opreasca.
Lumea, sa se grabeasca.
Stropii ,sa se topeasca.
Baltile, sa se inmulteasca.
Apele, sa creasca.
Masinile, sa innebuneasca.
Totul ,sa se innegreasca.
Ea, sa te doreasca.
marți, 23 iunie 2009
Tears,Rain And You
Ploua cu vorbele tale.
Ma ating incet,incet,se plimba pe corpul meu alb,dandu-mi fiori de gheata.
Imi gadila buzele,apoi mor.
Ele cauta.Isi cauta perechea.
dar nu vor sa creada ca perechea aceea nu e pentru ele.
Buzele mele viseaza,tremura,plang,se ofilesc uneori si stii de ce?
Pentru ca perechea ta a fost cumparata.
Nu din dragoste,nu toate buzele-s ca ale mele.
Nu au suferit 3 ani.
Nu au zambit 3 luni,vazandu-te.
Nu au vorbit 3 zile.
Nu s-au apropiat 3 ore.
Nu au sarutat 3 secunde.
Nu au sorbit 3(000) de lacrimi.
Vreau ca traznetul sa ma loveasca.
Vreau ca inima mea sa se opreasca.
Poate asa ma vei observa.
M-am gandit de multe ori la lucrul asta,dar de fiecare data a aparut o persoana care m-a facut sa merg mai departe.
Mi-am spus mereu ca fiecare obstacol nu va fi decat un munte pe care il voi urca.... cu greu ,dar o voi face.
Atata timp sa urci pe un munte?
De ce cad de atatea ori?
De ce tocmai atunci cand sunt aproape de varf,de premiu,de fericire,de tine?
Ce are muntele asta cu fericirea mea?
de ce atatea greutati?
Intrebarile astea ma omoara,ma distrug pur si simplu
Sa imi raspunda cineva la ele!
Chiar esti prea bun pentru mine?
De ce esti asa de intangibil?
De ce pare asa imposibil?
Chiar merit?
Intrebari,intrebari,intrebari...
Am ajuns sa cred ca dragostea ta inseamna tot pentru mine
Daca iti doresti ceva cu adevarat,tot universul conspira la indeplinirea dorintei tale.
Am zis ca incetez.
Ploaia ma nelinisteste.
Tu ma nelinistesti.
Ma bucur intr-un fel pentru ca macar tu esti fericit.
Imi e frig.
Se spune ca ploaia-i mai rece atunci cand in suflet te doare.
Stropii ma lovesc,ma obosesc.
Vreau bratele tale.
Le vreau in jurul meu,tinandu-ma strans...ca nu cumva cineva sa ma fure.
Vreau sa imi ingrop ziua in chipul tau,in tine vreau sa mor...
Esti un vis,
Un vers,
O melodie
Ce poate n-o sa apuc sa o cant niciodata.
Sunt un copil idiot,inocent,paranoic,dar care te iubeste enorm.
Cred ca am cazut de pe sarma.
Nu am pasit cu atentie si am alunecat.
Acum sunt in lumea cu vise spulberate.
Acum hoinaresc pe strazi goale ,parasite.
Nate vantul,vremea e rece...
Acum chiar stiu ca tot ce e frumos repede trece...
Ma ating incet,incet,se plimba pe corpul meu alb,dandu-mi fiori de gheata.
Imi gadila buzele,apoi mor.
Ele cauta.Isi cauta perechea.
dar nu vor sa creada ca perechea aceea nu e pentru ele.
Buzele mele viseaza,tremura,plang,se ofilesc uneori si stii de ce?
Pentru ca perechea ta a fost cumparata.
Nu din dragoste,nu toate buzele-s ca ale mele.
Nu au suferit 3 ani.
Nu au zambit 3 luni,vazandu-te.
Nu au vorbit 3 zile.
Nu s-au apropiat 3 ore.
Nu au sarutat 3 secunde.
Nu au sorbit 3(000) de lacrimi.
Vreau ca traznetul sa ma loveasca.
Vreau ca inima mea sa se opreasca.
Poate asa ma vei observa.
M-am gandit de multe ori la lucrul asta,dar de fiecare data a aparut o persoana care m-a facut sa merg mai departe.
Mi-am spus mereu ca fiecare obstacol nu va fi decat un munte pe care il voi urca.... cu greu ,dar o voi face.
Atata timp sa urci pe un munte?
De ce cad de atatea ori?
De ce tocmai atunci cand sunt aproape de varf,de premiu,de fericire,de tine?
Ce are muntele asta cu fericirea mea?
de ce atatea greutati?
Intrebarile astea ma omoara,ma distrug pur si simplu
Sa imi raspunda cineva la ele!
Chiar esti prea bun pentru mine?
De ce esti asa de intangibil?
De ce pare asa imposibil?
Chiar merit?
Intrebari,intrebari,intrebari...
Am ajuns sa cred ca dragostea ta inseamna tot pentru mine
Daca iti doresti ceva cu adevarat,tot universul conspira la indeplinirea dorintei tale.
Am zis ca incetez.
Ploaia ma nelinisteste.
Tu ma nelinistesti.
Ma bucur intr-un fel pentru ca macar tu esti fericit.
Imi e frig.
Se spune ca ploaia-i mai rece atunci cand in suflet te doare.
Stropii ma lovesc,ma obosesc.
Vreau bratele tale.
Le vreau in jurul meu,tinandu-ma strans...ca nu cumva cineva sa ma fure.
Vreau sa imi ingrop ziua in chipul tau,in tine vreau sa mor...
Esti un vis,
Un vers,
O melodie
Ce poate n-o sa apuc sa o cant niciodata.
Sunt un copil idiot,inocent,paranoic,dar care te iubeste enorm.
Cred ca am cazut de pe sarma.
Nu am pasit cu atentie si am alunecat.
Acum sunt in lumea cu vise spulberate.
Acum hoinaresc pe strazi goale ,parasite.
Nate vantul,vremea e rece...
Acum chiar stiu ca tot ce e frumos repede trece...
duminică, 21 iunie 2009
I want to :
feel your hands in my hair
feel your breath on my neck
feel your body pressed so close to mine
feel your lips on my throat
feel your hands move to my back and your lips work their way up to mine
hear you say you love me
hear you whisper my name
hear you tell me I'm the only one for you
hear your breath in my ear
hear your soft snores as I fall asleep
see you as I run into your arms
see your face break through my world of darkness
see you wipe away my tears
taste your lips
taste your throat as I kiss it
taste your love
taste your passion
feel your breath on my neck
feel your body pressed so close to mine
feel your lips on my throat
feel your hands move to my back and your lips work their way up to mine
hear you say you love me
hear you whisper my name
hear you tell me I'm the only one for you
hear your breath in my ear
hear your soft snores as I fall asleep
see you as I run into your arms
see your face break through my world of darkness
see you wipe away my tears
taste your lips
taste your throat as I kiss it
taste your love
taste your passion
sâmbătă, 20 iunie 2009
miercuri, 17 iunie 2009
Wishes
H-A-O-S!
Simt cum patura asta ma sufoca secunda cu secunda.
Simt cum capul imi explodeaza.
Vreau sa ii alerg prin vene ca un cantec prost, sa merg cu degetele pe pielea lui, sa ma ascund in bratele lui, sa luam chitara, sa fugim si sa cantam undeva departe de lume, de acoperisuri,paduri,aglomeratie,parinti…asta chiar daca nu am o voce tocmai frumoasa .Stii ... noi ... numai noi,numai noi doi, noi na-na-na....
Vreau sa mergem mult si sa vedem prin ochelarii obositi drumul lung.
Vreau ca soarele sa ne incalzeasca pleoapele inchise ca niste pete violete si sa ne atinga buzele carnoase, palide ale caror margini abia se vor vedea.
Mai vreau ca si apusul sa isi filtreze agonia printre pletele noastre si sa ma cuprinzi intr-o imbratisare cutremuratoare.
Vreau ca lumea sa fie la picioarele noastre.
Vreau ca aceasta cortina a trecutului sa se lase incet , incet in jos si sa uitam de tot. Sa se ascunda tot in praf , iar noua sa nu ne pese de nimic.
Vreau sa ii facem cu mana soarelui,sa ne asezem pe iarba si sa privim cum cerul se umple de petrol si de pistrui sclipitori.
Vreau sa imi musti din inima si sa storci sucul din ea.
Vreau sa il bei si sa te indulcesti.
Simt cum patura asta ma sufoca secunda cu secunda.
Simt cum capul imi explodeaza.
Vreau sa ii alerg prin vene ca un cantec prost, sa merg cu degetele pe pielea lui, sa ma ascund in bratele lui, sa luam chitara, sa fugim si sa cantam undeva departe de lume, de acoperisuri,paduri,aglomeratie,parinti…asta chiar daca nu am o voce tocmai frumoasa .Stii ... noi ... numai noi,numai noi doi, noi na-na-na....
Vreau sa mergem mult si sa vedem prin ochelarii obositi drumul lung.
Vreau ca soarele sa ne incalzeasca pleoapele inchise ca niste pete violete si sa ne atinga buzele carnoase, palide ale caror margini abia se vor vedea.
Mai vreau ca si apusul sa isi filtreze agonia printre pletele noastre si sa ma cuprinzi intr-o imbratisare cutremuratoare.
Vreau ca lumea sa fie la picioarele noastre.
Vreau ca aceasta cortina a trecutului sa se lase incet , incet in jos si sa uitam de tot. Sa se ascunda tot in praf , iar noua sa nu ne pese de nimic.
Vreau sa ii facem cu mana soarelui,sa ne asezem pe iarba si sa privim cum cerul se umple de petrol si de pistrui sclipitori.
Vreau sa imi musti din inima si sa storci sucul din ea.
Vreau sa il bei si sa te indulcesti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)