Hainele subtiri au pierit in sifonierul albastru,iar asternutul s-a ingreunat.Un cearsaf,o patura,o lacrima.Si asta-i pentru ca aproape orice lucru vesel pe care il faceam a murit din vina toamnei.Halal emotie de toamna...Mai e cerul care te-a alungat si el chiar plange cu zilele...si se infurie si varsa si mai mult si se linisteste si ma plictiseste.Stropii sunt gratii,pamantul e plin cu smoala.Un singur drum mai e curat,drumul spre chin.
A murit inspiratia,a inviat pentru cateva momente si va muri peste alte cateva clipe.S-a dus curatenia de pe pervaz.
E incarcat de praf si se ineaca din ce in ce mai mult in panze la fel ca sufletul meu.
Acum,intr-adevar respir toamna prin toti porii mei.