Stau pe un scaun care te asurzeste imediat ce il misti si incerc sa ghicesc tastele in aceasta lumina murdara,vanata.Incerc sa respir,dar cu greu reusesc.Siroaiele de lacrimi nu ma lasa,ma tin captiva.Incerc sa caut telecomanda pentru a mai vedea ceva din ceremonia de la Los Angeles,dar parca tot s-a intors impotriva mea,parca pana si amarata aia de telecomanda veche cu butoane fluorescente se ascunde de mine,incercand si ea sa ma sece impreuna cu caldura asta infernala.Si dupa cum spuneam, tot universul conspira la sufocarea mea,inclusiv durerea asta de burta aproape insuportabila.Sunt intr-o batalie chiar si cu tastatura.Pur si simplu nu mai pot scrie nici macar un cuvant fara a tasta backspace.Ah,ce as rataci acum pe strazi!
Si…cerul s-a dezlantuit iar astazi.Stropii de ploaie inghetasera si loveau cu putere pamantul ars.Suna ca o mitraliera.Dupa un ceas,norii au fugit.Linistea a domnit.Apusul si-a filtrat iar toata agonia prin fereastra mea,schitand trei dreptunghiuri de lumina portocalie pe parchetul meu putin decolorat.
Am uitat de mult gustul bucuriei si asta ma nelinisteste.Mi-e pofta de o iesire de-aia nebuneasca impreuna cu toata gasca.Mai tineti minte?”Vine primavara cu alaiul ei de flori… ”sau”Si ce daca e vant/Si ce daca sunt ploi?”Simt ca ma ratacesc,imi dau seama ca spun foarte prost o suma de lucruri.Intotdeauna vorbesc mult.Dar daca vorbesc sau scriu,timpul trece mai usor.Vreau ca cineva sa ma asculte.Acum, voi lasa rabla sa se odihneasca,voi cauta nervoasa “automata” si voi trezi televizorul pentru cateva ore bune,timp in care ma voi rostogoli prin pat si voi asfixia perna.Voi adormi…