Framantare

Se crapa de ziua si ochii mei refuza sa se inchida.Inca nu vor sa amorteasca,sa se amageasca cu imaginea ta putin neclara si cu basme stupide.Prefera sa priveasca monitorul vechi in locul filmelor de proasta calitate cu un scenariu si mai prost ce nu poate deveni niciodata realitate.De data asta vor sa il futa.Orice lucru are o limita.Prefera sa se mai rocoreasca putin,sa lase aerul rece de afara sa le inece irisul.Daca as putea, as sta mereu treaza numai sa nu te vad venind spre mine cu zambetul ala al tau care ma innebuneste.Mi-as infige spinii trandafirilor in ochi,mi-as astupa urechile cu petalele si mi-as strapunge inima cu grengile lor,sa moara,sa crape,sa sangereze,sa uite...Mi-as lovi buzele cu maracini sa le iau orice urma de dorinta.Mi-as imbata creierul cu suc,sa-l inund,sa uite si el.Urasc sa ma trezesc brusc din iluzia asta pe cat de frumoasa pe atat de neadevarata.Urasc sa uit anumite amanunte si apoi sa ma straduiesc sa mi le amintesc.Toate lucrurile astea stupide ma scot din minti,ca si tastele...De ce tocmai trandafiri?Te las pe tine sa te gandesti si poate apoi imi raspunzi...

A trezi o amintire

Si iar mi-am scos caietul si am inceput sa citesc acele cateva lucruri scrise pe timp de un an...
Ma pierd printre filele arse la 1 noaptea cu bricheta pe covorul bineinteles, albastru din camera mea albastra...printre hieroglife,mazgalituri cu pixurile furate,imprumutate,rupte.
Ma tai prin liniile trasate peste cuvinte gresite,urat scrise sau doar niste simple linii trase de draci.
Ma ascund printre randurile sau portiunile de randuri dintre cuvinte,litere,propozitii,fraze,versuri,compuneri...ok,fara litere ca nu am loc pe acolo.
Patinez pe versurile amintirilor scrise inclinat.
pasesc cu grija pe punctele de suspensie,ca nu cumva sa cad pe alt rand,ca nu cumva sa ranesc alte cuvinte,sa nu le pocesc,sa nu le mutilez.
Sunt atenta sa nu cad nici in plasele facute din patratele,unele imbracate cu cerneala,iar altele nud.
Imi schimb starea de spirit la intalnirea fiecarui emoticon pus,uneori fara nicio logica.
Cant.
Ma odihnesc in padure...ba nu ca locul asta a inceput sa imi displaca.Not.Not.Not
Cobor usor pe coada R-ului ,dar de fiecare ma impiedic de nenorocitul ala de punct...deja am facut cateva vanatai pe picioare .
Trec repede pe langa figura aia geometrica si peste lectia la istorie ca nu cumva sa imi strice calatoria,care apropo,se apropie de sfarsit .
Mai sar putin pe caciulile unor litere,pe niste cratime,semne de intrebare .
Incerc sa imi astampar lacrimile la intalnirea unor citate .
Revin pe scaun si inchid caietul,sperand ca o sa il pastrez si sa il revad atunci cand voi fi deja batrana,cu pensia de mult timp bagata in vene de nepoti.
Atunci VOI sti sigur ca nu o sa mor singura...