Nothing lasts forever

Arunc o privire la oamenii din jur,vad in ce hal sunt si ma gandesc la faptul ca poate si eu sunt la fel.
Caut fericirea,o alerg si ma impiedic.
Ma gandesc sa schimb ceva,incerc si apoi ma opresc brusc.
Cultiv vise,ele cresc si apoi ma trezesc la realitate.
Sunt nevoita sa zambesc,o fac si apoi incetez.
Imi spal sufletul de namol,ramane curat un timp si mi-l murdariti again.
Incep sa citesc o carte,rasfoiesc cateva pagini si apoi o inchid.
Privesc patul,ma indrept spre el si ma razgandesc.
Ma intorc sa imi astern ganduri,inspiratia se aprinde si se stinge.
Gadil tastatura,o sufoc si apoi moare.
Moare cum o fac si sentimentele mele fata de lume,de voi,de viata.
Am scris cumva de mai mult de doua ori despre un lucru vesel,despre fericire si cum am atins-o?

Deschide noaptea

S-a terminat si cu lumina...Asculta linistea.Topeste cerul.Priveste infinitul.Ingheata durerea.Cutremura inima.Ascunde tristetea.Scurge lumina.Respira iubirea.Inghite fumul.Descopera viata.Goleste ura.Trezeste somnul.Tatueaza sarutul.Adoarme ziua.Misca stelele.Fierbe zapada.Rupe tacerea.Pierde memoria.Canta dragostea.Zboara usor.Alearga fericirea.Deghizeaza durerea.Arde frigul.E insuportabil.
Da muzica mai tare si simte cum ii patrunde in buricele degetelor,ii strapunge unghiile si urca pe sub piele,pe cele zece alei.Ii amorteste sufletul si i-l imbata.

Vii?

Hai sa ratacim,sa umplem strazi,sa stingem lumini si sa uitam…
Hai sa limpezim pamantul,sa omoram amintirile…
Ce zici? Nu putem trai fara amintiri?
Ba putem…asta daca le dam delete doar celor ce au format gardul care ne desparte.
Hai sa luam o bricheta,sa dam foc masinilor.
Hai sa luam o tigara,sa ardem copacii.
Hai sa luam un spray,sa coloram lumea.Sa fie negru.
As rupe tacerea,as sfasia-o,dar simt ca nu am putere sa scot un tipat.
Hai sa fumam iarba,sa bem lumina,sa acoperim luna,sa o adormim.
Hai cu mine sa calcam cerul,sa spargem stele si cu ele sa lovim in pietre,in lume,in gardul ala care se transforma in zid…Cu praful de la ele ne putem droga.
Amortim,inghetam,degeram,plangem,inecam,tragem pe nas speranta,savuram linistea.
Dezbracam privirile incet,pana le golim de tot,pana le facem sa tremure,sa se umple de lacrimi.
Ti-am zis cat de mult imi plac ochii tai?
Aruncam ura in lac,ne uitam cum se scufunda si apoi iese iar la suprafata.Pe tine nu te enerveaza?Hai sa prindem o ancora de ea.
Arunc haine tatuate cu parfumul tau in namol.
Arunci cu namol in hainele mele tatuate cu parfumul tau si…in mine.
Fara mila,fara iubire,fara sa gandesti.
Scrumezi tigara pe clipele alea si stergi praful cu sentimentul ala…
Dar…
Uitam,uitam,uitam.

Urasc filmele

Lung/scurt metraj.
Durere muta.
Nu mai vrei sa ma cunosti.
Film rulat repede.
Titlu nepotrivit.
Actori putini.
Protagonisti patetici.
Moarte e şi-n mine, moartea e în noi.
Tema neinteleasa.
Iubire?
Nu exista acum.
Cantec prost.
Alexandrina Hristov - Noi doi.
Telespectatori-0.
Fara traducere.
Actiune,drama,romance.
Generic scurt.
Caseta se sparge.
Filmul se rupe.
Obiectiv in ceata.
Buton de aprindere stricat.
Nu am apucat sa il vad bine.
Sa derulam?
Nu! Fara amintiri.
Trecut incarcerat.
Se poate visa.
Nu pui visul intr-o caseta.
Doua serii. Una privata,ascunsa de lume.
Pauza de 14 zile.Mult?
Dor?
Ce este frumos aici?
Ca inghet pe zi ce trece mai mult?
O sa ajung un cub de gheata fara bratele tale.
Exagerare.
Prea multe puncte?
E frumos ca ne-am batut joc de noi?
Vreau dincolo.
Fericirea e un lucru marunt.
E o aripa care vibreaza…
Un pitic ce danseaza.
Si piticul a murit.

They are dead

Au murit zilele in care noptile mele erau albe si pline.Au inviat somnul si goliciunea.Ma leaga.Totu-i secat,alb,liber...Nu e nici macar un firicel de fum sau un strop de cola,o muzica buna,o poza tare ori un gand aiurea de a iesi.A murit odata cu minusculul vis implinit.
Hainele subtiri au pierit in sifonierul albastru,iar asternutul s-a ingreunat.Un cearsaf,o patura,o lacrima.Si asta-i pentru ca aproape orice lucru vesel pe care il faceam a murit din vina toamnei.Halal emotie de toamna...Mai e cerul care te-a alungat si el chiar plange cu zilele...si se infurie si varsa si mai mult si se linisteste si ma plictiseste.Stropii sunt gratii,pamantul e plin cu smoala.Un singur drum mai e curat,drumul spre chin.
A murit inspiratia,a inviat pentru cateva momente si va muri peste alte cateva clipe.S-a dus curatenia de pe pervaz.
E incarcat de praf si se ineaca din ce in ce mai mult in panze la fel ca sufletul meu.
Acum,intr-adevar respir toamna prin toti porii mei.

Nu ma lasa!

Ma dezmembrez incet,dureros...Gandurile mele se ciocnesc intre ele,se lupta,se sfasie,se inghit unele pe altele.Am chef de scris,de plans,de prostie,visare,trezire,durere,iubire,evadare,chitara,dor,amintire...Nu veau sa se termine,sa ajung la inchisoare si sa ma omoare.Vreau sa dorm,sa te visez,sa te am aici,sa ma faci sa zambesc si sa nu mai pleci.Nu ma inchide,intrista,lega,obliga.Si cu toate ca nu am nimic de povestit despre timpul petrecut impreuna,sa stii ca imi va fi dor de tine,de libertate!Nu pleca,vara!

Cuffs

Criminalul a comis inca un delict,fara ca nimeni sa il prinda.Probabil tocmai maine seara se va rezolva si va incremeni impreuna cu cerul.S-ar putea ca in scurt timp sa scap de el.

Stau pe un scaun care te asurzeste imediat ce il misti si incerc sa ghicesc tastele in aceasta lumina murdara,vanata.Incerc sa respir,dar cu greu reusesc.Siroaiele de lacrimi nu ma lasa,ma tin captiva.Incerc sa caut telecomanda pentru a mai vedea ceva din ceremonia de la Los Angeles,dar parca tot s-a intors impotriva mea,parca pana si amarata aia de telecomanda veche cu butoane fluorescente se ascunde de mine,incercand si ea sa ma sece impreuna cu caldura asta infernala.Si dupa cum spuneam, tot universul conspira la sufocarea mea,inclusiv durerea asta de burta aproape insuportabila.Sunt intr-o batalie chiar si cu tastatura.Pur si simplu nu mai pot scrie nici macar un cuvant fara a tasta backspace.Ah,ce as rataci acum pe strazi!

Si…cerul s-a dezlantuit iar astazi.Stropii de ploaie inghetasera si loveau cu putere pamantul ars.Suna ca o mitraliera.Dupa un ceas,norii au fugit.Linistea a domnit.Apusul si-a filtrat iar toata agonia prin fereastra mea,schitand trei dreptunghiuri de lumina portocalie pe parchetul meu putin decolorat.


Am uitat de mult gustul bucuriei si asta ma nelinisteste.Mi-e pofta de o iesire de-aia nebuneasca impreuna cu toata gasca.Mai tineti minte?”Vine primavara cu alaiul ei de flori… ”sau”Si ce daca e vant/Si ce daca sunt ploi?”Simt ca ma ratacesc,imi dau seama ca spun foarte prost o suma de lucruri.Intotdeauna vorbesc mult.Dar daca vorbesc sau scriu,timpul trece mai usor.Vreau ca cineva sa ma asculte.Acum, voi lasa rabla sa se odihneasca,voi cauta nervoasa “automata” si voi trezi televizorul pentru cateva ore bune,timp in care ma voi rostogoli prin pat si voi asfixia perna.Voi adormi…

Bye-bye,ugly thing !

Chiar nu iti simteam lipsa,cu toate ca ma gandeam ca am sa te reintalnesc in curand.M-ai ametit cu chipul tau plin de riduri si m-ai infiorat cu ochii tai mari si plini de ura,gata sa o transformi in stropi si sa o versi.
Ai navalit peste mine si ai vrut sa ma faci una cu pamantul,sa ma lipesti de pietrele grele,sa imi turtesti inima si sa o adancesti cat mai mult in pamant.I-ai luminat,i-ai asurzit cu zgomotele acelea produse de ciocniri,le-ai facut parul sa li se ridice si i-ai alungat cat ai putut tu de repede.Pur si simplu te-ai cufundat in crengi si ai lovit negreala de pe jos cu tot ce o atingea.
De ce ai venit daca eu nu te-am chemat?
Sau asta-i un drum vechi pe care nu ti-l poti scoate din minte?
Nu reusesti sa il ocolesti?
Dar daca stau sa ma gandesc mai bine ,acum nu m-ai omorat cum ai facut-o alte dati.
Asta pentru ca o s-o faci maine?
Stii ce...du-te!
Du-te si stropeste-l pe el.Ia vantul cu tine si tot nisipul.Inteapa-i ochii,ineaca-i sa nu te mai vada,sa nu ma mai vada,sa nu o mai vada.Povesteste-i si despre mine...

Framantare

Se crapa de ziua si ochii mei refuza sa se inchida.Inca nu vor sa amorteasca,sa se amageasca cu imaginea ta putin neclara si cu basme stupide.Prefera sa priveasca monitorul vechi in locul filmelor de proasta calitate cu un scenariu si mai prost ce nu poate deveni niciodata realitate.De data asta vor sa il futa.Orice lucru are o limita.Prefera sa se mai rocoreasca putin,sa lase aerul rece de afara sa le inece irisul.Daca as putea, as sta mereu treaza numai sa nu te vad venind spre mine cu zambetul ala al tau care ma innebuneste.Mi-as infige spinii trandafirilor in ochi,mi-as astupa urechile cu petalele si mi-as strapunge inima cu grengile lor,sa moara,sa crape,sa sangereze,sa uite...Mi-as lovi buzele cu maracini sa le iau orice urma de dorinta.Mi-as imbata creierul cu suc,sa-l inund,sa uite si el.Urasc sa ma trezesc brusc din iluzia asta pe cat de frumoasa pe atat de neadevarata.Urasc sa uit anumite amanunte si apoi sa ma straduiesc sa mi le amintesc.Toate lucrurile astea stupide ma scot din minti,ca si tastele...De ce tocmai trandafiri?Te las pe tine sa te gandesti si poate apoi imi raspunzi...

A trezi o amintire

Si iar mi-am scos caietul si am inceput sa citesc acele cateva lucruri scrise pe timp de un an...
Ma pierd printre filele arse la 1 noaptea cu bricheta pe covorul bineinteles, albastru din camera mea albastra...printre hieroglife,mazgalituri cu pixurile furate,imprumutate,rupte.
Ma tai prin liniile trasate peste cuvinte gresite,urat scrise sau doar niste simple linii trase de draci.
Ma ascund printre randurile sau portiunile de randuri dintre cuvinte,litere,propozitii,fraze,versuri,compuneri...ok,fara litere ca nu am loc pe acolo.
Patinez pe versurile amintirilor scrise inclinat.
pasesc cu grija pe punctele de suspensie,ca nu cumva sa cad pe alt rand,ca nu cumva sa ranesc alte cuvinte,sa nu le pocesc,sa nu le mutilez.
Sunt atenta sa nu cad nici in plasele facute din patratele,unele imbracate cu cerneala,iar altele nud.
Imi schimb starea de spirit la intalnirea fiecarui emoticon pus,uneori fara nicio logica.
Cant.
Ma odihnesc in padure...ba nu ca locul asta a inceput sa imi displaca.Not.Not.Not
Cobor usor pe coada R-ului ,dar de fiecare ma impiedic de nenorocitul ala de punct...deja am facut cateva vanatai pe picioare .
Trec repede pe langa figura aia geometrica si peste lectia la istorie ca nu cumva sa imi strice calatoria,care apropo,se apropie de sfarsit .
Mai sar putin pe caciulile unor litere,pe niste cratime,semne de intrebare .
Incerc sa imi astampar lacrimile la intalnirea unor citate .
Revin pe scaun si inchid caietul,sperand ca o sa il pastrez si sa il revad atunci cand voi fi deja batrana,cu pensia de mult timp bagata in vene de nepoti.
Atunci VOI sti sigur ca nu o sa mor singura...

Top 10 criminali

1.prietenii in care am crezut
2.baiatul la care am tinut atata timp
3.parintii
4.oamenii care si-au batut joc de mine
5.scoala
6.banii de care am nevoie
7.persoanele care mi-au spulberat visele
8.netul
9.vremea
10.Caracal

Fucking bored

Vreau sa evadez,sa cumpar un bilet si sa pornesc la drum.
Care drum?
Nu stiu.
Ploaia incepe sa imi displaca.
Eu incep sa te uit.
Frunzele incep sa se rupa.
Vantul, sa loveasca.
Tunetul, sa te trazneasca.
Crengile, sa trosneasca.
Norii, sa se ciocneasca.
Ploaia, sa te urmareasca.
Luminile, sa se opreasca.
Lumea, sa se grabeasca.
Stropii ,sa se topeasca.
Baltile, sa se inmulteasca.
Apele, sa creasca.
Masinile, sa innebuneasca.
Totul ,sa se innegreasca.
Ea, sa te doreasca.

Tears,Rain And You

Ploua cu vorbele tale.
Ma ating incet,incet,se plimba pe corpul meu alb,dandu-mi fiori de gheata.
Imi gadila buzele,apoi mor.
Ele cauta.Isi cauta perechea.
dar nu vor sa creada ca perechea aceea nu e pentru ele.
Buzele mele viseaza,tremura,plang,se ofilesc uneori si stii de ce?
Pentru ca perechea ta a fost cumparata.
Nu din dragoste,nu toate buzele-s ca ale mele.
Nu au suferit 3 ani.
Nu au zambit 3 luni,vazandu-te.
Nu au vorbit 3 zile.
Nu s-au apropiat 3 ore.
Nu au sarutat 3 secunde.
Nu au sorbit 3(000) de lacrimi.
Vreau ca traznetul sa ma loveasca.
Vreau ca inima mea sa se opreasca.
Poate asa ma vei observa.
M-am gandit de multe ori la lucrul asta,dar de fiecare data a aparut o persoana care m-a facut sa merg mai departe.
Mi-am spus mereu ca fiecare obstacol nu va fi decat un munte pe care il voi urca.... cu greu ,dar o voi face.
Atata timp sa urci pe un munte?
De ce cad de atatea ori?
De ce tocmai atunci cand sunt aproape de varf,de premiu,de fericire,de tine?
Ce are muntele asta cu fericirea mea?
de ce atatea greutati?
Intrebarile astea ma omoara,ma distrug pur si simplu
Sa imi raspunda cineva la ele!
Chiar esti prea bun pentru mine?
De ce esti asa de intangibil?
De ce pare asa imposibil?
Chiar merit?
Intrebari,intrebari,intrebari...
Am ajuns sa cred ca dragostea ta inseamna tot pentru mine
Daca iti doresti ceva cu adevarat,tot universul conspira la indeplinirea dorintei tale.
Am zis ca incetez.
Ploaia ma nelinisteste.
Tu ma nelinistesti.
Ma bucur intr-un fel pentru ca macar tu esti fericit.
Imi e frig.
Se spune ca ploaia-i mai rece atunci cand in suflet te doare.
Stropii ma lovesc,ma obosesc.
Vreau bratele tale.
Le vreau in jurul meu,tinandu-ma strans...ca nu cumva cineva sa ma fure.
Vreau sa imi ingrop ziua in chipul tau,in tine vreau sa mor...
Esti un vis,
Un vers,
O melodie
Ce poate n-o sa apuc sa o cant niciodata.
Sunt un copil idiot,inocent,paranoic,dar care te iubeste enorm.
Cred ca am cazut de pe sarma.
Nu am pasit cu atentie si am alunecat.
Acum sunt in lumea cu vise spulberate.
Acum hoinaresc pe strazi goale ,parasite.
Nate vantul,vremea e rece...
Acum chiar stiu ca tot ce e frumos repede trece...

Vine ca un fum ametitor de tigara

ce te orbeste si te ineaca intr-o lume gri...

I want to :

feel your hands in my hair
feel your breath on my neck
feel your body pressed so close to mine
feel your lips on my throat
feel your hands move to my back and your lips work their way up to mine
hear you say you love me
hear you whisper my name
hear you tell me I'm the only one for you
hear your breath in my ear
hear your soft snores as I fall asleep
see you as I run into your arms
see your face break through my world of darkness
see you wipe away my tears
taste your lips
taste your throat as I kiss it
taste your love
taste your passion

Jump in the fields of gold...

Jump to reach the sky...

Wishes

H-A-O-S!
Simt cum patura asta ma sufoca secunda cu secunda.
Simt cum capul imi explodeaza.
Vreau sa ii alerg prin vene ca un cantec prost, sa merg cu degetele pe pielea lui, sa ma ascund in bratele lui, sa luam chitara, sa fugim si sa cantam undeva departe de lume, de acoperisuri,paduri,aglomeratie,parinti…asta chiar daca nu am o voce tocmai frumoasa .Stii ... noi ... numai noi,numai noi doi, noi na-na-na....
Vreau sa mergem mult si sa vedem prin ochelarii obositi drumul lung.
Vreau ca soarele sa ne incalzeasca pleoapele inchise ca niste pete violete si sa ne atinga buzele carnoase, palide ale caror margini abia se vor vedea.
Mai vreau ca si apusul sa isi filtreze agonia printre pletele noastre si sa ma cuprinzi intr-o imbratisare cutremuratoare.
Vreau ca lumea sa fie la picioarele noastre.
Vreau ca aceasta cortina a trecutului sa se lase incet , incet in jos si sa uitam de tot. Sa se ascunda tot in praf , iar noua sa nu ne pese de nimic.
Vreau sa ii facem cu mana soarelui,sa ne asezem pe iarba si sa privim cum cerul se umple de petrol si de pistrui sclipitori.
Vreau sa imi musti din inima si sa storci sucul din ea.
Vreau sa il bei si sa te indulcesti.