Simt cum patura asta ma sufoca secunda cu secunda.
Simt cum capul imi explodeaza.
Vreau sa ii alerg prin vene ca un cantec prost, sa merg cu degetele pe pielea lui, sa ma ascund in bratele lui, sa luam chitara, sa fugim si sa cantam undeva departe de lume, de acoperisuri,paduri,aglomeratie,parinti…asta chiar daca nu am o voce tocmai frumoasa .Stii ... noi ... numai noi,numai noi doi, noi na-na-na....
Vreau sa mergem mult si sa vedem prin ochelarii obositi drumul lung.
Vreau ca soarele sa ne incalzeasca pleoapele inchise ca niste pete violete si sa ne atinga buzele carnoase, palide ale caror margini abia se vor vedea.
Mai vreau ca si apusul sa isi filtreze agonia printre pletele noastre si sa ma cuprinzi intr-o imbratisare cutremuratoare.
Vreau ca lumea sa fie la picioarele noastre.
Vreau ca aceasta cortina a trecutului sa se lase incet , incet in jos si sa uitam de tot. Sa se ascunda tot in praf , iar noua sa nu ne pese de nimic.
Vreau sa ii facem cu mana soarelui,sa ne asezem pe iarba si sa privim cum cerul se umple de petrol si de pistrui sclipitori.
Vreau sa imi musti din inima si sa storci sucul din ea.
Vreau sa il bei si sa te indulcesti.