Pana dimineata as avea timp de reflectat in putinele soapte ale noptii,dar nu garantez ca voi reusi.A gandi putin nu inseamna intotdeauna o lipsa,o greseala sau un defect.Alte forte ale sufletului,tinute intr-un spatiu obscur si ascuns de public,se infatiseaza,se fac cunoscute si isi orienteaza scopul spre luarea unei hotarari definitive in ceea ce priveste oamenii astia doi.Cu o oarecare spaima oarba invaluita intr-o liniste surda si destul de adanca ma grabesc sa ajung la un raspuns:"Ce vreau?"O intrebarea atat de simpla din punct de vedere gramatical imi pune piedici,imi alunga somnul,ma descompune simt cu simt si ma transpune intr-un loc al indoielilor.Nu ma sperie perspectiva de a deveni iarasi eu
,ci singuratatea in lume si necomunicarea,ce imi vor diminua sensul vietii.Ipoteza aceasta cade asupra mea ca un fulger,iar el,fara protectia ta,ma va rani.Caci cu tine am descoperit existenta adevarata,am descoperit iubirea alaturi de fericire,fie ea si pentru cateva clipe,dar si suferinta.Tu ai vazut in mine laturi fara cenzura,fara vreo eschivare.In acesti doi ani,singura idee ce m-a inspaimantat a fost ca imi voi lega viata pentru totdeauna de un singur om.Astfel,gandul evadarii era tot mai intens in mine si tu l-ai simtit,la fel cum ai simtit ca sentimentele mele se ascundeau de tine.Dar nu realizam ca tu esti diferit.M-am inselat cand am afirmat ca toti suntem la fel,acum consider ca a fost doar o greseala de judecata,o idee falsa,ce ne-a adus,din pacate,din nou aici."Aici" este provocat si de trufia noastra,pe care nu am stiut niciodata sa o limitam.Oricat as incerca sa iti adun mirosul,imi este imposibil.Acum ma lepad de vise,ma scutur de lumina si astept aparitia norilor.Credeam ca ne-am maturizat,dar nu a fost asa,caci in aceasta seara am exprimat reflectii,vorbe si sentimente in cele mai urate moduri.Ca inainte nu mai poate fi pentru ca nu mai suntem aceiasi.Cand toate se spulbera,acum la final,vreau sa stii ca ai insemnat pentru mine. . .