Decor pustiu

Pamantul este inghetat,aerul inert,fara pic de viata,cerul lipsit de lumina,vantul prefacut,valurile obosite,iar drumul...pustiu. Pamantul este inghetat si,oricat as dori sa cada o raza asupra lui,cerul este astazi lipsit de lumina.Desi sunt sleita de puteri,iar gatul imi este amortit,nu imi pot controla pleoapele,ce se ridica pentru ca irisul sa se fixeze asupra lui.As avea o pretentie prea mare daca as dori sa zaresc intalnirea amurgului cu rasaritul de luna caci,desi privirea-mi joaca irascibila in cautarea unui licar fad ori stramb,nu gaseste decat crengi leganate de un vant prefacut.El imi brazdeaza manios obrazul,care era odata acoperit de saruturile tale.Sperante fara niciun folos,risipite deodata de un oftat destul de absurd intr-o liniste si mai absurda.Insa cel mai absurd aspect este ca tu spui ca fiintele omenesti au cea mai mare nevoie de liniste si ca,daca nu o pot gasi,o creeaza singuri.Eu nu sunt o fiinta omeneasca.Si astfel,drumul acesta parasit,presarat cu nisip din cel mai fin duce povara tacerii mele,sfasiata deseori de suspine.Ma sting.Nu pot respira caci aerul s-a topit in urma ta.Valurile obosite ne contureaza zadarnic siluetele goale,dar ele nu stiu ca amandoi calatorim separat pe strazi incalcite,ce nu se intalnesc niciodata.